Semnalul nu decide: saltul necorespunzător între a observa și a acționa:
Una dintre cele mai persistente erori în operativa de piață nu are legătură cu informații incorecte, ci cu modul în care această informație se transformă în acțiune. Problema nu este să vezi un semnal acolo unde nu există, ci să presupui că orice semnal observat necesită o decizie imediată. Între a observa și a acționa există un spațiu critic pe care mulți operatori îl traversează fără să-și dea seama.
Într-un prim strat, este bine să separi două planuri care de obicei se amestecă: planul informativ și planul decizional. O semnală aparține primului. Este un dat, o condiție, o configurație observabilă într-un context determinat. Nu implică, de la sine, o obligație operațională. Decizia, pe de altă parte, aparține unui alt plan: implică angajament, risc asumat și consecințe ireversibile. Confuzia între cele două planuri generează o presiune artificială de a acționa, chiar și atunci când nu există o justificare reală pentru a o face.