Aș construi un nou model pentru țară. Nu l-aș inventa de la zero, ci aș face ceea ce face un bun inginer: aș lua cele mai solide și testate piese din alte națiuni, le-aș ajusta la realitatea noastră și le-aș asambla într-o mașină socială puternică și justă.
Imaginează-ți un "Stat Garant" care funcționează ca un părinte responsabil. Prima sa datorie ar fi să asigure fiecărui cetățean, de la naștere până la moarte, patru piloni fundamentali, nu ca un favor, ci ca un drept incontestabil:
1. Cheia unui cămin: Ca în Viena, unde chiria socială este demnă și comună. Nimeni nu ar trăi cu frica de a rămâne pe stradă.
2. Coșul de bază solid: Ca rețeaua canadiană sau braziliană care combate foamea, dar mergând mai departe: sănătate publică robustă și nutriție garantată pentru ca oamenii să nu supraviețuiască doar, ci să aibă sănătate pentru a prospera.
3. Pașaportul către viitor: O educație ca cea din Finlanda sau Singapore, care să combine gândirea critică cu formarea tehnică practică (modelul dual german), astfel încât fiecare tânăr să termine școala cu instrumente reale pentru viață și muncă.
4. Conexiunea la Era Digitală: Ca în Estonia, unde internetul este un drept public. Fiecare familie ar avea acces la rețea și la o energie de bază, pentru a studia, a lucra și a se conecta.
Dar un părinte responsabil nu doar dă; învață și să pescuiască și îngrijește casa comună. De aceea, inima economică a acestui guvern ar fi o "Economia Regenerativă", inspirată de Pactul Verde European.
· S-ar finanța cu justiție: Urmând exemplul nordic, cei care au mai mult și cei care poluează mai mult (cu impozite pe avere și pe carbon) ar contribui mai mult pentru a susține aceste garanții. S-ar reduce impozitele pe muncă și pe producția locală.
· Aș crea bogăție din ceea ce astăzi este gunoi: Așa cum se face în Olanda sau Danemarca, am organiza "circuituri productive" unde deșeurile unei fabrici devin materia primă a alteia. Acest lucru ar genera locuri de muncă verzi (reciclare, reparare, logistică) și ar curăți mediul.
· Aș paria pe talentele noastre: Așa cum a făcut Uruguay cu tehnologia, am identifica două sau trei sectoare în care suntem buni (ex.: energii curate, agroindustria durabilă, software) și le-am transforma în motoare de export, finanțate de o bancă publică de dezvoltare.
Cheia nu ar fi să copiem, ci să țesem. Magia ar avea loc în conexiuni:
· Locuințele sociale ar fi construite din materiale reciclate din economia circulară.
· Copiii bine hrăniți din acele gospodării ar studia în colegii tehnice legate de noile industrii verzi.
· Toată gestionarea publică ar fi transparentă și digitală, ca în Estonia, pentru ca orice cetățean să poată urmări într-o aplicație cum se cheltuie fiecare leu din impozitele sale, construind o încredere similară cu cea din țările nordice.
Implementarea ar fi pas cu pas, fermă și clară. Mai întâi, ceea ce este cel mai urgent: rețeaua de alimente și sănătate. Apoi, locuințele și conectivitatea, în timp ce se demarează primele proiecte circulare care generează economii. În final, cu o bază stabilă, s-ar lansa marele reformă educațională pentru a forma prima generație completă a acestui nou pact social.
În esență, ar fi un guvern pragmatic idealist. Cu picioarele pe pământ, privind ce a funcționat în lume, dar cu sufletul pus într-un obiectiv superior: a transforma dreptul de a visa într-o bază tangibilă pentru a trăi. Nu ar promite miracole, ci un sistem bine conceput, unde fiecare piesă, luată din cele mai bune aspecte ale umanității, s-ar potrivi pentru a construi o patrie unde sărăcia să fie, în sfârșit, o relicvă a trecutului.