După ce am vizionat, acum două zile, episodul de la VFX, despre "serviciile de redactare a lucrărilor academice din Kenya", am simțit o profundă senzație de impotență.
Mulți oameni cu educație superioară, din cauza lipsei de industrie în țara lor, sunt nevoiți să se ocupe de muncă fizică sau să-și vândă cunoștințele ieftin – scriind lucrări academice pentru "lazuri" din țările dezvoltate. Aceeași bază de cunoștințe, în condiții diferite, duce la destinuri complet diferite.
Aceasta mă face să reflectez din nou la întrebarea: de ce educația ridicată nu înseamnă neapărat o perceputie înaltă?
Răspunsul ar putea fi aici: dacă am compara creierul uman cu un computer:
📂 Cunoștințele sunt datele de pe discul dur (Data).
⚙️ Recunoașterea este algoritmul și sistemul de operare (OS) al CPU-ului.
-------------------------------------------------
Exemplul din Kenya ne arată: cunoașterea în sine se depreciază, devenind un simplu material brut.
Adesea, ne străduim să acumulăm cunoștințe (învățare mecanică, examene), dar ignorăm că sistemul de operare este deja învechit. Acest lucru duce la „scoruri mari, abilități mici” — având o mulțime de date, dar incapabil să gestioneze relații interumane complexe sau decizii comerciale.
▸ Cunoașterea este adunare: astăzi să învăț un cuvânt, mâine să învăț o formulă, stoc +1.
▸ Recunoașterea este înmulțire: după actualizarea logicii, toate stocurile sunt reactive, eficiența se dublează.
Cunoașterea este ingredientul, recunoașterea este arta culinară. Fără recunoaștere, cunoașterea este doar un stoc comprimat; fără cunoaștere, recunoașterea este un castel în aer care nu poate fi concretizat.
Dar astăzi, „recunoașterea” este de o mie de ori mai scumpă decât „cunoașterea”.
-------------------------------------------------
Cel mai crud lucru din videoclip este: mediu este plafonul.
Când am citit (cartea lui Naval), o frază mi-a rămas întipărită:
„Cele mai importante trei decizii din viață sunt: unde locuiești, cu cine ești și ce faci.”
Dacă genele sunt hardware, mediul este Training Data (date de antrenament). Într-un mediu închis sau înapoiat, cel mai mare risc nu este „lipsa de bani”, ci „mentalitatea de scarcity” (Mentalitatea de Scarcity).
Această mentalitate poate bloca lățimea de bandă a creierului: te face să consumi o zi pentru a economisi câțiva lei, făcându-te să te concentrezi doar pe jocurile de stocuri imediate și să nu vezi oportunitățile de creștere pe termen lung. De aceea, unii oameni, chiar și cu cunoștințe, nu reușesc să iasă din ciclul sărăciei.
-------------------------------------------------
Dacă trupul nu poate fi mutat temporar, trebuie să facem „evadare digitală”.
1️⃣ Construiește un „teren digital”
Dacă algoritmul vrea să te blocheze în zona de confort, trebuie să acționezi invers. Curăță Timeline-ul, transformă telefonul tău într-un feronier pentru Silicon Valley sau Wall Street, nu într-o sală de jocuri de la colțul satului.
2️⃣ Înfruntă „gândirea sărăciei” și învață „consumul ca al celor bogați” — nu este vorba despre cheltuieli necontrolate, ci despre a avea curajul de a „cheltui bani pentru timp”.
Tot ce poate fi cumpărat cu bani este ieftin. Folosește lățimea de bandă economisită pentru a te gândi cum să ieși din impas, nu pentru a te îngrijora câți bani ai economisit la prânz.
Rezumat: Cunoașterea ne menține în viață, dar recunoașterea ne face liberi.
În această eră a suprasarcinii de informații, cunoașterea simplă nu mai valorează nimic; „filtrarea” și „judecata” sunt cele mai scumpe active.
Chiar dacă trupul se află în mlaștină, atâta timp cât canalele de informație sunt de nivel mondial, iar modul de gândire este anti-uman, deja trăiești într-o altă dimensiune.
Sper ca fiecare suflet strălucitor să poată fi văzut.✨
Să ne susținem reciproc.