Un prim-ministru NATO în funcție a documentat public secvența care a fracturat arhitectura sancțiunilor occidentale:
7 noiembrie: Washingtonul acordă o excepție.
21 noiembrie: Trezoreria licențiază tranzacțiile bancare rusești.
28 noiembrie: Moscova asigură livrările.
Numerele din spatele acestui zbor:
86% din fluxurile de petrol ale Ungariei provin din Rusia. 74% din gazul său. Un împrumut rusesc de 10 miliarde de euro finanțează Paks II, un proiect nuclear care leagă Budapesta de Moscova până în anii 2080.
Prețul aliniamentului: 22 miliarde de euro în fonduri înghețate ale UE. 1 milion de euro în amenzi zilnice de la CJUE. 1 miliard de euro pierdut permanent în 2024.
Cu toate acestea, calculul care rescrie totul:
Un șoc de 4% din PIB din cauza întreruperii livrărilor versus o erodare financiară lentă din partea Bruxelles-ului. Orbán a ales supraviețuirea sigură în detrimentul solidarității alianței.
Ce nu au prețuit piețele:
Acesta este acum un precedent. Slovacia împarte aceeași conductă. OMV din Austria procesează aceeași țiței. Modelul de excepție bilateral transformă sancțiunile colective în negocieri individuale, unde Washingtonul deține cărțile dar trebuie să le joace împotriva fiecărei capitale în mod separat.
Turnarea betonului la Paks II în februarie 2026 va supraviețui fiecărei regim de sancțiuni aflat în vigoare și fiecărui politician aflat în funcție.
Aceasta nu este o provocare.
Aceasta este schița arhitecturală pentru modul în care puterile medii navighează între blocurile de putere mari într-o ordine fragmentată.
Și arhitectul său tocmai a postat chitanțele.
