Nu știu în ce moment am crezut că tradingul era glamour, bani repede și oameni spunând “hold” cu aceeași liniște mentală ca un călugăr Zen.
Spoiler cu aromă de adevăr: nu este.
Este mai mult ca o terapie fără psiholog și cu grafice care îți strigă greșelile în culori fosforescente. Și totuși, aici sunt. Pentru că între ruinele mele am găsit lecții de care nu știam că am nevoie.
Eroare 1: Să mă îndrăgostesc de o lumânare verde
O vedeam crescând și simțeam că viața în sfârșit se aliniază. Lumânarea niciodată nu mi-a răspuns. Așa am înțeles că un grafic nu are inimă și că intuiția fără cunoștințe este doar o emoție mascată.
Eroare 2: Stop-loss-ul pe care l-am șters ca și cum ar fi fost fostul meu
Eu: “am încredere”. Piața: “încrede-te mai puțin, regină”. A elimina stop-loss-ul este ca și cum ți-ai lua centura într-o mașină la 120 km/h: poate că nu se întâmplă nimic... sau poate că ajungi direct în istorie.
Eroare 3: A opera din mândrie
Am pierdut și voiam să recuperez doar din curaj. Pentru că ego-ul meu o cerea. Pentru că acceptarea greșelii mă durea mai mult decât pierderea. Dar piața nu validează stima ta de sine: îți arată doar ceea ce nu vrei să vezi.
Eroare 4: A paria totul pe o singură mișcare
Mă simțeam curajoasă, puternică, protagonista filmului meu. Până când graficul a scăzut... și eu am scăzut odată cu el. Acolo am înțeles că curajul prost direcționat pare a fi curaj, dar de fapt este frică neprocesată.
Eroare 5: A copia analizele altora.
Ei știau. Eu mă prefăceam. Și a te preface în tranzacționare este ca și cum ai dansa fără muzică: te miști, da... dar nu are sens. A copia fără a înțelege este o formă silențioasă de auto-sabotaj.
Eroare 6: A tranzacționa cu foame, somn sau dramă.
Cea mai proastă combinație dintre un fost toxic și dorința de a reveni. Creierul meu închis și emoțiile aprinse au fost rețeta perfectă pentru a plânge în fața ecranului fără ca nimeni să mă consoleze.
Eroare 7: A crede că eram singura care a pierdut
Până când am vorbit cu alți începători și am descoperit o adevăr universal:
toți improvizăm. Toți învățăm din lovituri. Toți începem la fel de confuzi.
A fi începător nu este un eșec: este un loc.
Și, de asemenea, o permisiune de a învăța fără rușine.
Ceea ce mi-a adus tranzacționarea:
Disciplina pe care nu știam că o am, umilința pe care nu știam că o am nevoie, răbdare (din când în când) și o versiune a mea care nu mai fuge când greșește.
Tranzacționarea nu m-a făcut expertă: m-a făcut conștientă. Și dacă începi, rămâi cu asta: nu te speria să cazi. Sperie-te să nu te uiți unde ai căzut. Pentru că exact acolo - în greșelile care dor și învață - se naște traderul adevărat.