Încercarea liniștită a Fabric de a oferi roboților o identitate economică
Un lucru care a ieșit în evidență în timp ce citam materialele Fabric este cât de mult accent pun pe identitatea mașinilor.
Nu identitate în sens social. Mai degrabă ca identitate operațională.
Fabric introduce ideea că roboții sau agenții AI ar trebui să aibă propria prezență on-chain legată de ecosistemul tokenului ROBO. În loc ca totul să fie rutat printr-un cont de dezvoltator, agentul în sine devine participant economic.
Această mică distincție schimbă modul în care poate acționa automatizarea.
În prezent, majoritatea sistemelor automatizate se bazează încă pe infrastructură centralizată. Dacă ceva trebuie să execute o sarcină sau să cumpere date, plata provine de obicei dintr-un portofel de companie sau dintr-un sistem de credit API.
Fabric experimentează cu ceva diferit. Un agent poate teoretic să-și gestioneze propriul sold și interacțiuni.
Unele referințe menționează participarea economică bazată pe tokenuri prin ROBO, în timp ce discuțiile despre protocol sugerează conturi deținute de roboți care pot interacționa direct cu serviciile.
Este încă în stadiu incipient totuși. Numerele de adoptare sunt mici, iar uneltele arată experimental în unele locuri. Dar structura este interesantă.
Odată ce mașinile au propriile lor portofele, ele încetează să se comporte ca unelte și încep să se comporte mai mult ca actori de servicii independenți.
Ceea ce ridică o întrebare operațională ciudată la care nu m-am gândit cu adevărat înainte.
Dacă mii de mașini încep să tranzacționeze independent, cine devine exact „utilizatorul” rețelei?
Dezvoltatorul. Sau robotul în sine.
@Fabric Foundation #ROBO $ROBO
