Când am privit pentru prima dată ideea din spatele Fabric Protocol și ROBO, ceva s-a simțit puțin diferit. Toată lumea vorbește despre roboți mai inteligenți, modele mai bune, cipuri mai rapide. Dar Fabric pare să înceapă de la o întrebare mai liniștită. Ce se întâmplă când milioane de mașini au nevoie de coordonare, dovadă și stimulente în același timp?
În prezent, piața globală a roboților este deja de aproximativ 600 de miliarde de dolari, iar analiștii se așteaptă ca până în 2030 să existe mai mult de 50 de milioane de roboți de serviciu în funcțiune. Această scară dezvăluie o problemă sub suprafață. Inteligența de una singură nu organizează mașinile. Ai nevoie de o fundație comună care să decidă cine execută munca, cum sunt verificate rezultatele și cum se mișcă valoarea între participanți.
Pe suprafață, Fabric arată ca o infrastructură pentru sarcinile roboților. Sub ea, se comportă mai mult ca un strat de coordonare unde ROBO devine semnalul economic care menține mașinile corecte și productive. Dacă acest lucru se menține, schimbarea interesantă nu este roboții mai inteligenți. Este vorba despre roboți care intră într-o economie în care dovada muncii înseamnă de fapt muncă fizică.