Minerii în pierdere. Market makerii zâmbesc. Și tu te gândești că rebound-ul este organic..

Există ceva care nu se leagă.

În timp ce prețul încearcă să crească, datele on-chain spun altceva.

Minerii sunt sub presiune reală.

După halving:

Recompensa redusă.

Dificultatea a crescut.

Hashprice comprimat.

Costurile electrice intacte.

Datoria acumulată.

Traducere simplă: mulți operează pe muchie.

Indicatori precum Puell Multiple și metrici de sustenabilitate mineră sunt în zonă de stres. Istoric, când acest lucru se întâmplă, crește probabilitatea de vânzare.

Și nu vorbim de stocuri mici.

Minerii publici dețin peste 120,000 BTC combinați. Dacă o parte din aceasta are nevoie de lichiditate, piața o simte.

Atunci... de ce prețul crește?

Când piața este încărcată de short-uri întârziate, funding negativ și stopuri acumulate sus, mișcarea cea mai profitabilă nu este să cadă.

Este să crească mai întâi.

Crești.

Lichidezi short-uri.

Forțezi cumpărări.

Generezi FOMO.

Graficul arată „bullish”.

Twitter strigă „bottom”.

Dar în timp ce asta se întâmplă, cineva vinde.

Market makerii nu pariază pe direcție ca retail-ul.

Ei văd unde sunt lichidările și mută prețul spre lichiditate.

Și acum, lichiditatea era sus.

Modelul pe care deja îl cunoaștem:

Mineri sub stres.

Squeeze la short-uri.

Euforie scurtă.

Întorsură când combustibilul se epuizează.

Nu spun că mâine se va prăbuși.

Spun că structura miroase a distribuție.

Cum să știi dacă rebound-ul este real sau teatru:

Prețul crește + OI crește puternic = levier intrând.

Prețul crește + OI plat sau în scădere = mai sănătos.

Funding extrem = risc.

Mineri reducând trezoreria = presiune reală.

Dacă minerii vând în timp ce prețul crește, asta nu este forță organică.

Este absorbție.

Și când absorbția se termină, piața își dezvăluie intenția.

Întrebarea nu este dacă rebound-ul este puternic.

Întrebarea este:

Cine folosește acel rebound pentru a descărca?