Nu este mai rapid, ci mai de încredere: Narațiunea pe termen lung a Zerobase
Recent, când mă gândeam la @ZEROBASE ZEROBASE, am realizat brusc că ceea ce încearcă să rezolve nu este optimizarea unui „punct tehnic”, ci problema veche și complicată a lumii de pe lanț, cum se poate concretiza încrederea.
Știm cu toții că lanțul în sine este de încredere, dar odată ce sunt implicate date și calcule externe, lucrurile încep să devină complicate. Oracole, verificări intermediare, interfețe centralizate, patch-uri suprapuse, sistemul devine din ce în ce mai complex, iar încrederea rămâne în suspensie. E ca și cum ai da neîncetat patch-uri unei bărci, dar nu ai reușit să o transformi structural.
Gândirea Zerobase este mai directă: având în vedere că problema este „calculul care nu poate fi verificat direct”, atunci să facem ca „verificabilitatea” să fie configurația implicită. Combină dovezile cu cunoștințe zero (ZKP) și mediile de execuție de încredere (TEE), permițând datelor să ruleze în siguranță în afara lanțului, dar rezultatul fiind în mod natural dovedit și verificat. Nu este vorba de a completa o foaie de rezultate ulterior, ci de a genera rezultatul cu „eticheta de dovadă” inclusă.