Monedele stabile de stat sunt CBDC (moneda digitală a băncii centrale). Forma digitală a valutei naționale, care este emisă nu de un geniu al startup-urilor, ci de o bancă centrală complet oficială.
Să fim cinstiți: aceasta nu este o criptomonedă. Sunt doar niște bănuți, dar pe blockchain, dacă numim «blockchain» o bază de date centralizată.
Adică:
nici o descentralizare;
nici o libertate;
control total al statului (dar cine s-ar fi gândit că vor renunța?).
De ce au nevoie statele de un astfel de circ?
Motivul este nobil — transparență, inovații, tranzacții rapide.
Motivul este real — control total, supraveghere și posibilitatea de a „deconecta” fondurile, dacă cineva nu este foarte ascultător.
Da, sună romantic.
Exemple de stablecoinuri guvernamentale (și ce nu este în regulă cu ele)
1. Banca Centrală a Bahamas — Sand Dollar
Pionieri ai monedei digitale printre state.
Ideea este bună: accesibilitatea serviciilor financiare pe insule.
Realitatea: tehnologic este destul de bine, dar nu a avut loc o revoluție globală — lumea nu s-a grăbit să cumpere „dolari de nisip”.
2. Banca Centrală a Nigeriei — eNaira
Ambiția: „oh, vom fi primii în Africa și îi vom depăși pe toți”.
Problema: oamenii nu au apreciat foarte mult. De fapt, de ce o versiune digitală a monedei naționale, care oricum nu este foarte stabilă?
3. Banca Populară a Chinei — yuanul digital (e-CNY)
Cel mai amplu experiment. China merge spre control total asupra fluxurilor financiare, iar yuanul digital în acest context este doar un cadou pentru stat.
Pentru utilizatori — un pic mai puțină libertate, un pic mai mult control. Clasic.
KGST — stablecoin-ul național kirghiz
este o monedă digitală stabilă, legată 1:1 de moneda națională — somul kirghiz (KGS). Cu alte cuvinte, nu este o fantezie a traderilor, ci un proiect sprijinit de statul Kirghizstan — deși în colaborare foarte strânsă cu mari jucători din industria cripto.
Așa că, sunt ele necesare lumii?
Depinde. Dacă visul este un portofel digital total controlat, atunci da, acesta este un variant ideal.
Dacă vrei libertate financiară — ei bine... stablele guvernamentale te vor dezamăgi.
Dar ca instrument de modernizare a sistemului bancar — ele deja schimbă jocul: tranzacții mai ieftine, bani programabili, integrare cu serviciile guvernamentale.
Adevărul e că libertatea acolo este ca anonimatul pe Instagram.
Concluzie
Stablele guvernamentale sunt un fel de compromis între criptomonedă și birocrație.
Guvernele vor să fie la modă, dar în același timp nu vor să renunțe la control.
Așadar, nu a fost o revoluție, ci o versiune digitală a aceleași lumi vechi. Convenabil? Poate. Inovator? Parțial.
Libertate? Ah, da.
